CRONOLOGIE – Casa Fântâneanu / Azil pentru femeile sărmane
NOTĂ: Textul colorat reprezintă referințe care nu au legătură DIRECTĂ cu imobilul din Str. Sevastopol, denumit actualmente „CASA FÂNTÂNEANU”
Încep. sec. XIX și ante. 1846 – Casa este ridicată de către familia Lânaru.
1846 – Imobilul intră în proprietatea familiei Fântâneanu.
1872 – Regele Carol I este găzduit aici, cu ocazia celei de-a doua sa vizită în Slatina (din totalul de cinci).
1884 – Regele Carol I îi va conferi lui Ion Fântâneanu „mare proprietar în județul Olt”, alături de alt mare proprietar, Nae Protopopescu, de Toma Dumitrescu, primarul orașului de atunci, de dr. Al. Stăncescu, medicul Spitalului Județean Olt și de Hagi I. Popp, comerciant, Crucea de Cavaler al Ordinului Coroana României.
Până în 1887 – Odată cu construirea Palatului Administrativ (actualul sediu al Muzeului Județean Olt), casa servește drept sediu al Prefecturii Olt.
1890 – În data de 23 aprilie Elena Fântâneanu întocmeşte un testament legalizat la Tribunalul Ilfov, prin care obligă pe moştenitori să creeze un fond inalienabil, administrat fie de autorităţi publice, fie de moştenitori şi din ale cărui venituri să se îndeplinească obligaţiile trecute în testament. Moştenitorii şi, în principal Constantin I. Fântâneanu, respectă dorinţele testamentare ale mamei, alcătuind un fond de 81.000 lei, pe care îl depune la Casa de Depuneri şi din care Primăria oraşului Slatina încasează procente, ce se constituie în venituri la bugetul local.
1902 – Este înființat azilul pentru femeile sărmane, cf. dorinței testamentare a Elenei Fântâneanu.
1902 – Pe un document de arhivă în anul 1902 se plătește 5% impozit pentru fondul donat de răposata Elena Fântâneanu.
1906 – Apare Albumul Orașului Slatina, cu prilejul Jubileului de 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, în care este inclusă fotografia Azilului de femei sărmane „Elena Fântâneanu”, dovedind astfel existența/ funcționarea la acea vreme a acestui azil pe Str. Elena Fântâneanu și nu în casa de pe Str. Sevastopol, imobil care apare fotografiat distinct ca reședință principală a familiei Fântâneanu și care ulterior va prelua funcționalitatea de azil.
1912 – Potrivit recensământului desfășurat atunci, azilul pentru femeile sărmane este menționat ca funcționând pe Str. Elena Fântâneanu (care pornea din Str. Gării, se întretăia cu Str. Rătescu şi ajungea în fundătura Pârvan), având şapte proprietăţi (Direcţia Judeţeană Olt a Arhivelor Naţionale, Fond Primăria Oraşului Slatina, dos.100/ 1912), pentru ca ulterior el să fie mutat într-una din casele-proprietate a Fântânenilor din actuala Str. Sevastopol, pe atunci Văleanu, chiar în casa ce se păstrează până astăzi și care face obiectul proiectului de restaurare, consolidare și modernizare.
1915 – Constantin Fântâneanu donează orașului Slatina Casele Fântâneanu, cf. specificațiilor testamentare Primăria Slatina urmând a intra în posesia lor după moartea soției sale, Maria († 1931, recăsătorită cu numele Ungurelu), proces încheiat abia în 1938, fiind întârziat de procesele intentate de moștenitori.
1916 – Testamentul lui C. Fântâneanu este înregistrat la Tribunal în data de 18 martie 1916.
1926 – Erau găzduite la azil șase femei sărmane, pe care Primăria Slatina le sprijinea, oferindu-le “afară de locuinţă şi luminat, câte un stânjen de lemn pe an şi 10 lei pe lună”. Pentru a ţine pasul cu “scumpetea vieţii”, Primăria Slatina va mări această sumă de la 10 la 50 lei pe lună.
1927 – Maria Pătru adresa o cerere Primăriei Slatina pentru a i se oferi o cameră la «Azilul Fântâneanu», fiind o persoană “lipsită de mijloace şi de adăpost”.
1934 – Prima acceptare a legatului Primăriei a fost în data de 27 februarie, după moartea Mariei Fântâneanu.
1935 – Moștenitorii testamentari intentează proces Primăriei Slatina pentru imobil.
1938 – Primăria Slatina intră în posesia casei, cf. procesului de predare – primire din data de 13 septembrie. De aici reîncepe activitatea azilului “Elena Fântâneau” în noua sa locație din Str. C. Văleanu, nr. 1.
1941 – Azilul “Elena Fântâneau” se afla deja situat pe Str. C. Văleanu, nr. 1 (actualmente Sevastopol), fiind menționat odată cu întocmirea Regulamentului pentru Funcţionarea Azilului de Bătrâne “Elena Fântâneanu” de către primarul de atunci M. Soreanu prin Decizia 106/ 23 mai 1941 şi de Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţiunea Administraţiei Locale, cu Ordonanţa 81.154C/ 4 iunie 1941.
Al Doilea Război Mondial – Servește ca sediu al comandamentului sovietic al U.M. 16132, fiind întrebuințată pentru birourile Parchetului Tribunalului Olt.
1943 – A fost închiriată Prefecturii Olt pentru o perioadă de trei ani, la o valoare a chiriei de 93.750 lei anual.
1948 – Este promulgată, de către comuniști, legea naționalizării, în urma căreia imobilului i se va schimba destinația testamentară.
1950-1968 – Servește drept sediu pentru mai multe instituții județene, până la reorganizarea administrativă a țării din 1968 și crearea actualului județ Olt.
1968-1998 – Servește drept sediu Direcției Agricole Județene Olt (D.G.A.A. – Direcția pentru Gospodărirea Apelor și Agriculturii).
1998 – Casa este abandonată.
2001 – Este înființată Episcopia Slatinei, ca eparhie sufragană Mitropoliei Olteniei, preluând de la Episcopia Râmnicului întreg teritoriul și patrimoniul județului Olt.
2002 – Este emisă H.G. nr. 697, în vederea transmiterii imobilului, proprietate publică a Statului, din administrarea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Olt în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, pentru „înființarea unei noi episcopii în cadrul Mitropoliei Olteniei”.
2007 – Este încheiat protocolul de predare-primire al imobilului de la Arhiepiscopia Craiovei către Episcopia Râmnicului, în vederea exercitării dreptului de folosință asupra edificiului de către Episcopia Slatinei.
2008 – Este activată Episcopia Slatinei, prin întronizarea, la 25 martie, a primului ei episcop – PS Sebastian Pașcanu.
2011 – Episcopia Slatinei și Romanaților intră în posesia imobilului.
2017 – Este aprobat proiectul cu fonduri europene “Restaurare, consolidare şi modernizare Casa Fântâneanu – Centrul Eparhial Social-Cultural”, realizat în parteneriat inter-instituțional Consiliul Județean Olt – Episcopia Slatinei și Romanaților, cu o valoare de peste 10 milioane lei.
2019 – Sunt demarate lucrările de restaurare ale casei, realizându-se subzidirea și consolidarea structurală a plafonului.
Cronologie întocmită de
Pr. Cons. Dan CAMEN
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană,
vă invităm să vizitați www.mfe.gov.ro , www.inforegio.ro , facebook.com/inforegio.ro
Investim în viitorul tău!
Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională
prin Programul Operațional Regional 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României
